As vrea uneori sa plec asa de departe....sa ma pierd de amintiri, sa ma judec doar eu. Dar am macar sufletul impacat, caci de va fi sa plang, voi plange doar pentru mine, daca va fi sa zambesc, vor fi langa mine doar cei care ma iubesc cu adevarat, iar cand va fi sa ma pierd de tot, voi lua cu mine doar amintirile care nu vor sa fuga.
Si e atat de rece sarutul vietii mele, iar cel mai rau e ca am inceput sa imi pierd increderea in oameni...de ce oare caut moarte in ceea ce adoram odinioara?